300

„300” este titlul unui film binecunoscut despre Eroii spartani de la Termopile, care au luptat împotriva Împăratului persan Xerxes în anul 480 î.e.n.

Dar la fel de bine, „300” evocă și istoria Bisericii construite de iezuiți – chemați la începuturi Milites Papae - în inima Clujului, devenită între timp Biserica Piariștilor și, respectiv, Biserica Universitară.

Ca și subiectul filmului, istoria acestui lăcaș de cult este marcată de o serie de lupte sau, mai bine zis, de trei feluri de conflicte diferite:

Deja hramul bisericii inscripționat în minunatul basorelief de pe fronton: „HONORI SANCTISSIMAE TRINITATIS” exprima polemic în acea epocă manifestul contrareformei catolice în fața unitarianismului, versiunea clujeană a reformei protestante inițiate local de David Ferenc. Într-adevăr, după faimoasa sa predică din 1568, majoritatea locuitorilor cetății au îmbrățișat noua confesiune, după deviza anti-trinitariană: Un singur Dumnezeu - Egy az Isten - Unus est Deus. Or, emblematic în replica Trinitară a iezuiților este tocmai ansamblul Colegiu-Biserică în care educația și credința s-au luminat și potențat reciproc încă de la început... Și, ca ironie a sorții dublată de o învățătură istorică, se poate adăuga că acțiunea de colectare a fondurilor din 1718 a fost sprijinită de baronul reformat Stefan Wesselenyi, președintele Dietei Transilvaniei din acea vreme!

Despre o altă luptă, pe viață și pe moarte, ne vorbește Statuia Fecioarei Maria din fața Bisericii Universității realizată de Anton Schuchbauer la finele ultimei mari epidemii de ciumă (1738-1740). Prezentă la altar sub formă de „Parte și Poartă a Sfintei Treimi” – după expresia Sf. Ignațiu, fondatorul ordinului iezuit – Icoana Maicii Domnului Înlăcrimate de la Nicula devine la ieșire din templu Maica noastră Ocrotitoare și Mângâietoare în această „vale de lacrimi”. În felul acesta este exprimată, continuată și amplificată o devoțiune cu totul deosebită a misionarilor iezuiți către Madonna della Strada, corespondentul latin al Icoanei Hodighitria, Călăuzitoarea Drumului, care ni-l arată în Fiul ei pe Acela care ne este Calea, Adevărul și Viața.

În fine, tot de aceeași Biserică este legat unul dintre cele mai importante momente din istoria luptei anticomuniste. În 1956, credincioșii și preoții greco-catolici au organizat în fața bisericii piariste unul dintre cele mai mari proteste împotriva regimului comunist. Scopul acțiunii, la care au participat mai multe mii de credincioși, a fost acela de a demonstra că este neadevărată afirmația că Biserica Greco-Catolică din România a încetat să existe. Inițial au încercat să intre în biserică pentru a oficia o slujbă, dar în cele din urmă preoții romano-catolici nu le-au permis accesul, de teama represaliilor. Atunci, în fața bisericii, sub cerul liber, a fost oficiată o liturghie, iar părintele Vasile Chindris a criticat în predica sa deschis conducerea comunistă în fața miilor de credincioși. Deși acțiunea nu fusese anunțată, imediat ce s-a aflat, un număr de peste cinci mii de credincioși greco-catolici s-au strâns în fața bisericii. Toți preoții care au celebrat liturghia au fost ulterior arestați și întemnițați. Momentul vorbește și astăzi despre importanța acestei biserici de-a lungul istoriei pentru viața spirituală a credincioșilor catolic de ambele rituri, latin și răsăritean.

Filmul 300 se încheie tragic și solemn: soldații lui Leonidas mor, dar nu se predau. Cu toate limitele acestei comparații, observăm că la 300 de ani după inaugurarea Bisericii Sfintei Treimi, ea nu mai este a iezuiților, însă spiritul luptei pentru Mărirea lui Dumnezeu și salvarea sufletelor continuă.

La mulți ani, dar nu în spirit spartan, ci ignațian: OMNIA AD MAIOREM DEI GLORIAM!